Rugăciunea – Inima vie a practicii spirituale
Nihil sine Deo! Nimic fără Dumnezeu!
Poți face ore de asane, meditații complicate, tehnici care mai de care, dar dacă rugăciunea lipsește, practica rămâne incompletă – un corp lucrat, o minte liniștită, dar un suflet înfometat.
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea:
„Nimic nu este mai puternic decât omul care se roagă. El devine asemenea unui leu înflăcărat.”
Iar Paramahansa Yogananda întărea:
„Rugăciunea este chemarea iubirii către Tatăl ceresc, iar meditația este răspunsul Lui.”
Rugăciunea nu este un exercițiu în plus, nu este „pentru începători”, nu este opțională. Rugăciunea este respirația sufletului. Fără ea, viața spirituală se stinge. Degeaba facem ore întregi de posturi complicate, de respirații controlate sau meditații sofisticate, dacă nu Îl chemăm pe Dumnezeu.
La Centrul de Yoga Alchimia Vietii, instructor de yoga Eugen Mirtz amintește mereu: yoga fără rugăciune riscă să devină doar gimnastică elegantă. În rugăciune, întreaga ființă – minte, suflet, trup – se concentrează către Dumnezeu.
De ce yoga fără rugăciune nu rodește?
Sunt practicanți care cred că, pentru că stau multe ore în meditație sau fac sute de posturi, nu mai au nevoie să se roage, să aprindă o lumânare, să meargă la biserică. Spun: „Am depășit nivelul rugăciunii.” și cred că rugăciunea e „nivelul de jos”. Că e pentru bunici, pentru oameni simpli, pentru cei „neinițiați”. Dar, paradoxal, tocmai aici începe căderea spirituală și așa apare orgoliul spiritual.
Sfinții nu au ajuns sfinți prin asane/posturi acrobatice, ci prin rugăciune neîncetată. Prin genunchi plecați, prin lacrimi de pocăință, prin smerenie și iubire.
Sfântul Apostol Pavel a spus:
„Rugați-vă neîncetat.” (1 Tes. 5:17)
Iar Maica Tereza a adăugat:
„Rugăciunea nu cere multe cuvinte, ci o inimă curată și doritoare.”
Rugăciunea este ancora smereniei. Ea ne păstrează la un nivel sănătos, ne împiedică să cădem în orgoliu spiritual. Fără rugăciune, yoga riscă să devină cultul performanței de sine. Practica devine performanță, nu întâlnire cu Dumnezeu.
Nihil sine Deo – nimic fără Dumnezeu. Aceasta nu e doar o frază, ci adevărul însuși al vieții spirituale.
Rugăciunea – concentrarea totală către Dumnezeu
În timpul rugăciunii, mintea, inima, trupul, întreaga ființă se concentrează către Dumnezeu. Este momentul în care spui: „Doamne, Te iubesc, Te chem, fii aici, cu mine.”
Rugăciunea este atenția totală către Dumnezeu. Nu către stări. Nu către puteri. Nu către clarviziuni. Rugăciunea este relație. Este dialog. Este intimitate.
Așa cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur:
„Nimic nu este mai puternic decât omul care se roagă.”
Și cum întărea Ramana Maharshi:
„Rugăciunea este predarea totală. Nu eu, Doamne, ci Tu.”
Rugăciunea – tapasul zilnic al sufletului
În yoga, tapas înseamnă ardere interioară, disciplină care transformă. Rugăciunea este tapasul cel mai simplu și totodată cel mai puternic. Ea arde mândria, dizolvă ego-ul, curăță gândurile.
-
Rugăciunea este flacăra care ne ține treji.
-
Rugăciunea este ancora smereniei.
-
Rugăciunea este puntea între om și Cer.
Rugăciunea este tapasul suprem: un dialog viu cu Cel de Sus.
-
În rugăciune, mintea coboară în inimă.
-
În rugăciune, sufletul se aprinde.
-
În rugăciune, trupul devine templu.
Sfântul Serafim de Sarov afirma:
„Dobândește pacea prin rugăciune și mii în jurul tău se vor mântui.”
Iar Swami Sivananda spunea:
„Rugăciunea nu este o cerere, ci o respirație a sufletului care se înalță către infinit.”
De aceea, la Centrul de Yoga Alchimia Vietii, fiecare sesiune începe cu o rugăciune scurtă (consacrare). E un gest simplu, dar cu putere uriașă: orientarea conștiinței către Divin. Fiecare asană poate fi un gest închinat. Fiecare meditație poate fi un „Doamne, fie voia Ta.” Astfel, întreaga practică yoga devine rugăciune.
Rugăciunea în viața de zi cu zi
Nu doar yoga poate fi rugăciune. Orice gest, orice acțiune poate deveni rugăciune:
-
Gătitul – ca ofrandă pentru familie.
-
Curățenia – ca purificare a spațiului interior și exterior.
-
Munca – ca dar pentru lume.
-
Respirația însăși – ca rugăciune continuă.
Fiecare respirație poate deveni rugăciune. Astfel, întreaga viață se transformă într-un șir nesfârșit de rugăciuni, rostite sau nerostite, văzute sau nevăzute.
Rugăciunea – smerenie și adevăr
Rugăciunea ne învață să fim mici în fața Celui Mare. Este antidotul împotriva aroganței spirituale. Oricât de multe tehnici am stăpâni, oricât de adânc am medita, rugăciunea ne amintește că nu noi suntem sursa puterii, ci Dumnezeu.
În cuvintele Sfântului Augustin:
„Cel ce se roagă bine, trăiește bine.”
Și în spiritul yoghin:
„Ishvarapranidhana – dăruirea sinelui lui Dumnezeu – este calea scurtă către libertate.” (Yoga Sutra, II.45)
Concluzie: Rugăciunea este viață
Rugăciunea nu e opțională. Este oxigenul sufletului. Este ancora smereniei și focul iubirii.
Poți face yoga fără rugăciune, dar vei rămâne la suprafață. Cu rugăciune, însă, yoga devine drum către Întâlnire. Și, dincolo de yoga, fiecare gest, fiecare clipă, fiecare respirație poate fi rugăciune.
La Centrul de Yoga Alchimia Vietii, instructor de yoga Eugen Mirtz amintește mereu:
„Rugăciunea nu este în plus față de yoga. Ea este inima yoga.”
 |
| Cu recunoștință, Alchimia Vietii si Eugen Mirtz |
Te invităm să citești și alte texte despre tapasuri, chakre, bhakti și trăirea lui Dumnezeu în viața de zi cu zi pe blogul Alchimia Vietii cu Eugen Mirtz și pe blogul instructor de yoga Eugen Mirtz.
Comentarii
Trimiteți un comentariu